Comisia de atestare
Comisia de acreditare
Comisiile de experţi
Dispoziţii, instrucţiuni
Acte normative
PREGĂTIREA CADRELOR
Nomenclator
Instituţii
Consilii
Seminare
Teze		 Conducători de doctorat
Deţinători de grad
Doctoranzi
Postdoctoranzi
CNAA logo

 română | русский | english

CNAA / Teze / 2008 / iunie /

Geneza si evoluţia cromaticii tradiţionale in spaţiul carpato-danubiano-pontic


Autor: Şofransky Zina
Gradul:doctor habilitat în istorie
Specialitatea: 07.00.07 - Etnologie, antropologie culturală şi istorică
Anul:2008
Instituţia:

Statut

Teza a fost susţinută pe 6 iunie 2008 în CSS
şi aprobată de CNAA pe 23 octombrie 2008

Autoreferat

Adobe PDF document – 1.39 Mb / în română

Teza

CZU 39 (478) (043.2) + 39 (498.2)

Adobe PDF document 2.09 Mb / în română
360 pagini

Cuvinte Cheie

culoare, vopsea, vegetal, mineral, animal, carpato-danubiano-pontic, terminologie, cromatica, sursă naturală, mordant, pigment, plantă tinctorială, coloranţi naturali, ornament, lemn, metal, piatră, fibră naturală, zugrăvire, Basarabia, Republica Moldova, România, matematica, fizica, chimia, mineralogia, botanica, istoria, geografia, zootehnia, arheologia, flora, fauna, coşenila, purpurul antic, indigo, alizarina, biserică, mănăstire, cruce, răstignire, troiţă, icoană, alimentaţie, farmaceutică, cosmetică, manuscris, miniatură, tempera, secco, fresco etc

Adnotare

Lucrarea reprezintă o investigaţie etnologică complexă interdisciplinară. Baza teoretică are drept suport rezultatele în domeniul respectiv, efectuate pe baza unei metodologii ştiinţifice contemporane, întemeiată pe sursele etnografice (uneori arheologice, botanice, mineralogice, matematice, fizice, chimice) publicate, pe materiale muzeale, cât şi pe investigaţiile de teren, efectuate în toate zonele etnografice ale Moldovei răsăritene şi Bucovinei.

În Introducere se fundamentează actualitatea temei şi se formulează problema cercetării, se estimează gradul de investigare a problemei, se precizează scopul şi sarcinile lucrării, se argumentează inovaţia ştiinţifică şi importanţa teoretică şi practică a cercetării, se expun aprobările rezultatelor cercetării în forurile ştiinţifice naţionale şi internaţionale.

În Capitolul I Istoriografia problemei, periodizarea istorică, noţiuni generale, cercetări de teren, au fost analizate sursele bibliografice (arheologice, istorice, iconografice); au fost abordate ştiinţific cromatica mostrelor arheologice şi etnografice (din metale, piatră, ceramică, sticlă, lemn, fibre naturale, piele etc.) în scopul stabilirii materialelor şi a epocii în care au fost confecţionate, schimbărilor chimice şi mineralogice care s-au produs, pentru a efectua o individualizare detaliată şi o clasificare a lor corectă.

În Capitolul II Denumirile populare ale culorilor şi nuanţelor se propune o incursiune spre izvoarele provenieinţei denumirilor culorilor şi nuanţelor populare, originile cărora se întrevăd la începuturile civilizaţiei autohtone, în moştenirile şi împrumuturile de la popoarele vecine sau conlocuitoare. Denumirile culorilor sunt clasificate conform provenienţei lor de la numele plantelor, animalelor, metalelor, pietrelor preţioase sau mineralelor cromofore, sunt sistematizate conform moştenirii lor din limba traco-dacică şi latină, sau împrumutate din alte limbi (neo-greacă, franceză, turcă, slavonă etc.).

Capitolul III Surse şi coloranţi vegetali în vopsitoria tradiţională” cuprinde două parţi: 1). Surse şi coloranţi vegetali în vopsitoria tradiţională; 2). Lemnul: paleta coloristică a esenţelor lemnoase ale unor arbori şi arbuşti (inclusiv exotici).

Tema abordată în prima parte a capitolului subliniază rolul şi importanţa coloranţilor vegetali care au fost pregnanţi mai ales în secolele XVII-XIX. În capitol a fost evaluată importanţa naturii colorantului (sau a amestecului de coloranţi), a mordanţilor, cât şi a materialelor supuse vopsitului.

Partea a doua a capitolului este consacrată esenţelor lemnoase, care au culori şi desene specifice, cu proprietăţi fizice adecvate, utilizate la realizarea pieselor de decor, ustensilelor şi construcţiilor gospodăreşti sau de altă natură, a mobilierului, instrumentelor muzicale, în care este valorizat decorul cromatic al esenţei lemnoase.

Utilizarea esenţelor naturale de diverse culori (de la negru până la alb), în asociaţie cu tehnicile de ornamentare–pictare a lemnului oferă oportunităţi artistice remarcabile meşterilor lemnari de a crea o artă decorativă a pieselor de lemn, folosind culoarea şi desenul lemnului ca atare.

În Capitolul IV Coloranţi şi aditivi din regnul animal accentul investigativ este pus pe coloranţii obţinuţi din corpul uman sau din regnul animal. A fost analizată utilizarea coloranţilor în trecut: coşenila, purpura, piuri etc. Se întreprinde o clasificare ştiinţifică a diferitor clase de coloranţi animali, urmate de indicaţii cu privire la sursele naturale în care se conţin şi în ce domeniu se folosesc: la vopsitul fibrelor naturale, la vopsitul pieilor, la zugrăvitul ouălor-de-Paşti, la colorarea făcliilor de sărbătoare, la colorarea unor piese de lemn, la realizarea diferitor manuscrise, miniaturi şi tipărituri. Unii coloranţi animali erau utilizaţi în cosmetică, farmaceutică, alimentaţie şi zootehnie.

În Capitolul V Pigmenţi minerali în arta decorativă se face o sinteză analitică despre metalele cromofore (fier, cobalt, mangan, cupru, aur, argint etc.), inclusiv a grupelor structurale cromofore (oxizi, săruri), care în trecut erau utilizate la realizarea unor recipiente; pentru realizarea diferitor construcţii (case, biserici, cetăţi), a unor cruci, troiţe, răstigniri, a unor piese decorative şi de bijuterie; vase din ceramică şi sticlă colorată.

În baza analizei teoretico-ştiinţifice sunt formulate concluzii despre obţinerea şi utilizarea coloranţilor vegetali, animali sau minerali ce contribuie la reflectarea cromaticii în toate ramurile de ocupaţii populare şi elaborate recomandări.

Prin coroborare a numeroase date furnizate de discipline ştiinţifice tangente: arheologia, istoria precum şi a informaţiilor oferite de ştiinţele exacte: matematică, fizică, chimie, biologie, mineralogie lucrarea a depăşit graniţele ştiinţei etnologice, înscriindu-se în cadrul unui studiu original interdisciplinar.

Cuprins


CAPITOLUL I. Istoriografia temei, periodizarea istorică, noţiuni generale, cercetări de teren
  • 1. 1. Sursele bibliografice de bază
  • 1. 2 Periodizarea istorică de la lumea preistorică până la epoca nouă
  • 1. 3. Noţiuni despre natura luminii şi culorii
  • 1. 4. Elemente din teoria culorii
  • 1. 5. Abordări interdisciplinare pentru caracterizarea cromaticii pieselor etnografice
  • 1. 6. Contribuţii de teren la cercetarea cromaticii tradiţionale
  • 1. 7. Consideraţii şi concluzii

CAPITOLUL II. Denumirile populare ale culorilor şi nuanţelor
  • 2. 1. Sursele principale bibliografice referitoare la denumirile culorilor
  • 2 . 2. Terminologia culorilor provenite de la nume de plante
  • 2. 4. Denumirile culorilor (nuanţelor) provenite de la nume de animale
  • 2. 5. Terminologia culorilor (nuanţelor) provenite de la nume de metale, pietre scumpe sau minerale
  • 2. 6. Nume de culori legate de toponimică
  • 2. 7. Terminologia culorilor moştenite din limba latină
  • 2. 8. Denumiri de culori moştenite din limba traco-dacică
  • 2. 9. Terminologia culorilor împrumutate din alte limbi
  • 2. 10. Sinonimele culorilor spectrului solar
  • 2. 11. Exprimarea caracteristicilor (intensitatea, luminozitatea, adâncimea şi saturaţia) culorilor spectrului solar
  • 2. 12. Tipurile de expresii care conţin denumiri de culori (nuanţe)
  • 2. 13. Cromatica vinurilor moldoveneşti
  • 2. 14. Culorile în denumirile toponimice şi onomastice
  • 2. 15. Consideraţii şi concluzii

CAPITOLUL III Surse şi coloranţi vegetali în vopsitoria tradiţională
  • Partea I-a
  • 3. 1. Introducere
  • 3. 2. Surse de coloranţi vegetali
  • 3. 3. Plantele tinctoriale cunoscute în vechime
  • 3. 4. Modalităţi de extragere a coloranţilor
  • 3. 5. Tehnica de vopsire a materialelor fibroase
  • 3. 6. Mordanţi şi fixatori în procesul de vopsire
  • 3. 7. Arealul coloristic al unor plante tinctoriale…
  • 3. 8. Influenţa naturii materialelor fibroase asupra culorii
  • 3. 9. Obţinerea culorilor principale ale spectrului solar
  • 3. 10.Tăbăcitul şi vopsitul pieilor şi al blănurilor cu tananţi şi coloranţi vegetali
  • 3. 11.Culori şi nuanţe pentru ouă-de-Paşti
  • 3. 12.Vopsitul paielor şi nuielelor cu coloranţi vegetali
  • 3. 13. Alte utilizări ale plantelor tinctoriale
  • Partea II-a
  • 3. 14. Lemnul: paleta coloristică a esenţelor lemnoase ale unor arbori şi arbuşti
  • (inclusiv exotici)
  • 3. 15. Prelucrarea şi ornamentarea lemnului
  • 3. 16. Locuinţa şi gospodăria
  • 3. 17. Îndeletnicirile românilor
  • 3. 18. Biserici, mănăstiri şi piese legate de cultul ortodox
  • 3. 19. Piese şi construcţii de apărare
  • 3. 20. Instrumente muzicale de lemn
  • 3. 21. Lemnul în obiceiurile tradiţionale
  • 3. 22. Muzee de tehnică şi artă decorativă a lemnului
  • 3. 23. Consideraţii şi concluzii

CAPITOLUL IV Coloranţi şi aditivi din regnul animal
  • 4. 1. Introducere
  • 4. 2. Clasificarea coloranţilor din regnul animal
  • 4. 3. Coloranţi negri din cărbune animal
  • 4. 4. Surse de coloranţi din regnul animal
  • 4. 5. Utilizarea coloranţilor şi aditivilor din regnul animal
  • 4. 6. Consideraţii şi concluzii

CAPITOLUL V. Pigmenţii minerali în arta decorativă
  • 5. 1. Introducere
  • 5. 2. Repere cromatice din lumea veche
  • 5. 3. Ceramica: materia primă, angoba, glazura şi pigmenţii minerali
  • 5. 4. Sticla şi sticla colorată
  • 5. 5. Decorul construcţiilor şi al obiectelor din piatră
  • 5. 6. Cromatica clădirilor, porţilor şi a pieselor decorative din lemn
  • 5. 7. Zugrăvitul bisericilor, mănăstirilor şi icoanelor
  • 5. 8. Tăbăcitul şi vopsitul pieilor cu pigmenţi minerali
  • 5. 9. Vopsitul vegetal cu mordanţi minerali
  • 5. 10. Pigmenţi minerali în cosmetică şi farmaceutică
  • 5. 11. Consideraţii şi concluzii